Arta transgresivă în România postmodernistă. Cultura urâtului: de la Art Safari la Hidra din Iași

Într-o lume în care estetica este îmbrăcată în umor negru, cultura urâtului devine o oglindire a timpurilor, preocupărilor și sufletelor noastre. România postmodernă, cu toate paradoxurile sale, acest teritoriu al ambiguității, unde literatura, pictura și sculptura se întâlnesc într-un dans fascinant mortuar al contrastelor, nu face excepție. În lumina cercetării efectuate, se evidențiază faptul că importanța educației artistice și culturale pentru o mai bună receptare a artei contemporane este crucială. În caz contrar, interpretarea publicului va fi una opusă expectanțelor, acesta manifestând tendința de a percepe activitățile desfășurate de artiști, curatori și instituțiile culturale ca fiind susceptibile de abuz și control ideologic, respectiv ca o lezare a demnității individuale și naționale ori drept un atac la adresa identității spirituale și culturale. Această abordare poate fi asociată cu cercetările din domeniul Cultural Marxism Studies (Routledge).

Astfel, rolul curatorului este unul cheie. În conformitate cu principiile curatoriale, se evidențiază că rigurozitatea curatorului influențează semnificativ calitatea expoziției și receptarea acesteia de către publicul țintă. Un curator care investighează cu răbdare, dedicare și atenție subiectul expoziției își va îmbunătăți considerabil capacitatea de a transmite mesajele artistice, de a crea conexiuni relevante și de a stârni interesul publicului. Prin contrast, un curator care adoptă o abordare superficială devine vulnerabil în fața riscului de a nu atinge standardele așteptate și de a nu fi receptat corect de către audiență. Astfel, gradul de profunzime al explorării curatoriale este un factor esențial în determinarea succesului și impactului unei expoziții artistice. Așadar, în acest studiu introductiv vom explora importanța curatorului.

CUPRINS:

Capitolul 1: Arta transgresivă în contextul cultural postmodernist

1.1. Definiția și caracteristicile artelor transgresive

1. 2. Implicațiile acestei forme de exprimare artistică în societatea contemporană

1.3. Exemple de artiști și mișcări artistice care explorează conceptul de transgresiune în artă

Capitolul 2: Expozițiile controversate: de la Art Safari București la Hidra din Iași

2. 1. Analiza "Nymphs and Zombies" și "Luna Sculptorilor Români" în contextul artei transgresive

2.2. Reacțiile publicului în fața reprezentării sacrilegiilor și a controverselor sociale și religioase

2.3. Rolul curatorului Ioana Ciocan și impactul expozițiilor asupra comunității artistice și a societății în ansamblu:

i. Ideologia și politicile artistice ale curatorului Ioana Ciocan

ii. Fascinația pentru idei totalitare și influențele politice în operele artistice promovate

iii. Relațiile personale și profesionale ale managerului de galerie cu artiștii și mediul artistic

iv. Analiza influențelor politice și economice în contextul promovării și comercializării artei transgresive

Capitolul 3: Impactul cultural și social al expozițiilor transgresive

3.1. Evaluarea impactului expozițiilor criticate asupra comunității artistice și a publicului larg

3.2. Consecințele social-culturale ale reprezentării sacrilegiilor și a controverselor artistice

3.3. Contribuția expozițiilor la discursul public și la dezbaterea asupra libertății artistice și a limitelor acesteia

Concluzie:

1. Rezumatul argumentelor principale și a concluziilor obținute în urma analizei expozițiilor

2. Reflectarea asupra importanței criticii artistice și a rolului artelor transgresive în contextul cultural actual

3. Propuneri pentru posibile direcții de evoluție și de dezvoltare a dezbaterii artistice și a interacțiunii dintre artiști, critici și public

Capitolul 1. Arta transgresivă în contextul cultural postmodernist

Conceptul de "artă transgresivă" a fost introdus de regizorul american Nick Zedd și de mișcarea cinematografică Cinema of Transgression (1985). Acest curent artistic reprezintă o reacție împotriva normelor sociale și culturale, inspirându-se din lucrările unor artiști underground precum Andy Warhol, John Waters sau Kenneth Anger. În contextul New York-ului anilor 1980, artiști precum Richard Hell, grupul Fœtus sau cântăreața Lydia Lunch și-au conturat identitățile artistice în cadrul acestei mișcări. [1] Deși o sferă extremă a artei transgresive este adesea asociată cu fenomenul denumit "torture porn" (în special rape, violență, sadism, BDSM și consumul de substanțe psihedelice), este important de subliniat faptul că nu întregul gen artistic este marcat de aceste teme macabre. [2] În prezentul discurs, ne axăm asupra altor aspecte ale artei transgresive, care sunt mai degrabă asociate cu ideologia politică și religioasă, respectiv cu propaganda. De asemenea, este notabil că susținătorii financiari ai artiștilor pot utiliza aceste evenimente pentru a-și avansa propriile agende politice, facilitând astfel un schimb mutual de influențe și beneficii. Prin urmare, se pune în evidență că interacțiunile dintre artiști și societatea civilă explorează nuanțat dinamica relațiilor de putere și manipularea simbolică în cadrul artei contemporane, evidențiind astfel diversitatea interpretărilor și impactul social al acestui fenomen artistic.

În peisajul cultural din România, este arhicunoscut că două teme sensibile care stârnesc controverse la nivel colectiv sunt religia și politica. Majoritatea populației din țară se identifică cu religia creștin-ortodoxă, iar atacarea sau provocarea acestei forme a spiritualității poate determina reacții puternice din partea publicului, indiferent dacă cetățeanul se consideră aparținător al unei instituții religioase sau al unei comunități specifice, sau este un practicant solitar. O astfel de strategie poate duce la o extinsă discuție în mass-media, contribuind la notorietatea și promovarea artistului, indiferent de conotațiile pozitive sau negative atribuite acestuia. Această metodă este percepută ca un instrument eficient în sfera marketingului, deoarece atrage un interes sporit prin intermediul provocărilor și transgresării convențiilor sau sensibilităților tradiționale. Artiștii care se înscriu în această categorie își promovează propriile valori religioase, culturale și politice, generând adesea un impact semnificativ asupra audienței lor.

Capitolul 2. Expozițiile controversate: de la Art Safari București la Hidra din Iași

1. Ondine Slimovschi, cunoscută ca artistă a mitologiei senine, reușește să transmită emoții puternice prin intermediul portretelor feminine și al naturii mistice care le înconjoară pe nimfele reprezentate în operele sale. În cadrul unui interviu, artista subliniază faptul că lucrările ei reflectă o manifestare personală a feminității și a dorinței de a aduce în contemporaneitate valorile frumosului. Mesajul artistic al Ondinei se pliază pe un subtil dialog între frumusețe și vulnerabilitate, conturând astfel forța specifică divinului feminin într-un context social complex. Într-o interpretare personală aș putea sugera că sursa acesteia de inspirație se regăsește în operele celebrei Evelyn De Morgan, pe care am analizat-o în urmă cu mulți ani, dar și din artiste contemporane similare, precum Svetlana Radayeva și Dimitra Milan.
2. În opoziție, Paul Baraka își concentrează atenția asupra unor teme șocante, explorând banalitatea răului printr-un filtru critic și ironic. Lucrările lui vizează imagini violente și grotești ce amintesc de estetica artei medievale, cu scopul de a sublinia indiferența socială și politică. Într-un interviu, artistul mărturisește că sursa sa de inspirație se află în atmosfera religioasă specifică României și în experiențele personale, reflectate apoi în opera sa, având rolul de a provoca publicul și de a stimula o reflecție critică asupra realității actuale și a trecutului istoric. Cu toate acestea, dincolo de bogăția talentului său, îmi permit să îi sugerez tânărului artist să aprofundeze studiul istoriei și, implicit, al filosofiei creștine înainte de a gândi și încerca proiecte artistice viitoare. Astfel, el va reuși să-și exprime dragostea sa pentru Hristos, pe care a destăinuit-o în cadrul interviurilor acordate, într-un mod cu adevărat benefic pentru umanitate, propagând lumina christică într-un mod înțelept și inspirat.
   
3. Expoziția sculpturii lui Costin Ioniță, desfășurată cu fast în centrul Iașului, a generat ample discuții și polemici în rândul comunității locale. Lucrările sale au captivat atenția publicului prin profunzimea și complexitatea mesajelor transmise. Prin intermediul acestora, artistul a investigat teme precum corupția politică, stagnarea societății românești postdecembriste și nevoia unei schimbări de paradigmă. Sculptura denumită "Hidra" (vezi Proiect 1990) într-o primă fază reinterpretează mitologia greacă. În al doilea rând, imaginea trunchiului lui Lenin, din care cresc trandafiri, ilustrează esența unei țări care, deși a aspirat la schimbare, rămâne ancorată în vechile structuri de putere. Astfel, "Hidra" devine o reflecție artistică asupra luptei împotriva obtuzității. Sculptura ce îl reprezintă pe Iisus răstignit cu capul în jos, din perspectiva publicului, devine o confruntare pentru privitor, provocându-l să mediteze asupra identității și a perspectivelor noi asupra lumii. Prin acest tablou inversat, artistul încurajează o regândire a valorilor tradiționale și o deschidere către noi moduri de interpretare a realității. Caracterul mitologic al Medusei, devine o metaforă a puterii și a fragilității umane. Privirea mortală a acesteia este simbolul pericolelor egoismului și al lipsei de empatie din societate.
   

2.2. Reacțiile publicului în fața reprezentării sacrilegiilor și a controverselor sociale și religioase

Aceste manifestări artistice sunt percepute ca un experiment social, impregnat de un hidos ritual ocult și satanic, destinat să inducă reacții intense din partea publicului. Este de așteptat ca unii indivizi să resimtă disconfort, o astfel de ecuație comportamentală fiind considerată anticipată și justificată în contextul respectiv, însă nu este justificată violența. Este imperativ de subliniat că reacția publicului reflectă diverse tendințe sociale și culturale contemporane. În plus, această mentalitate reactivă și imediată poate fi considerată parte integrantă a unei culturi mediatice care privilegiază senzaționalul în detrimentul unei abordări critice și raționale.

În ceea ce privește chestiunea lui Baraka, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a impus măsuri împotriva Muzeului Municipiului București, Fundației Centrul Cultural Art Society SRL sancționându-le cu câte 5. 000 de lei (x3), iar lui Paul Baraka Marat i s-a aplicat un avertisment. Fundamentându-se pe legea în vigoare, Cristian Jura, membru al CNCD, a accentuat că acestea au fost dictate ca urmare a unor jigniri repetate aduse demnității creștinilor români, creațiile cu pricina reinterpretând simboluri creștine într-o manieră ofensatoare. [4] 

În speța cazului lui Ioniță, expoziția a primit atât critici aspre, considerând-o malefică și nepotrivită ca sens și amplasare, cât și aprecieri pentru curajul și inovația în mesajele transmise. Această diversitate de opinii subliniază importanța artei ca instrument de stimulare a gândirii critice în societate. Prin aducerea în discuție a aspectelor controversate și sensibile, artistul Costin Ioniță a reușit să provoace publicul să se confrunte cu realități adesea ignorate sau neglijate. Astfel, expoziția sculptorului nu a reprezentat doar un eveniment artistic, ci și un catalizator pentru dialoguri și reflecții adânci în cadrul comunității locale.

2.3. Rolul curatorului Ioana Ciocan și impactul expozițiilor asupra comunității artistice și a societății în ansamblu

Conform Sotheby's Institute of Art, curatorii de artă sunt însărcinați cu o gamă variată de responsabilități, care includ organizarea și planificarea de expoziții, cercetarea și interpretarea operelor de artă, precum și comunicarea acestora către public. Deși artiștii se află adesea în centrul atenției, curatorii lucrează în spatele scenei pentru a îmbunătăți modul în care arta este percepută, înțeleasă și apreciată. Rolul curatorilor poate fi considerat unul de influență culturală semnificativă, având capacitatea de a conferi recunoaștere și chiar faimă artiștilor și galeriilor de artă. [5] Această poziție de putere implică un grad ridicat de responsabilitate și competiție în cadrul carierei de curator. Pe lângă aspectele curatoriale, aceștia sunt implicați și în sarcini administrative, precum coordonarea transportului operelor de artă, gestionarea bugetelor sau documentația necesară pentru împrumuturi. [6]

Doamna Ioana Ciocan, în calitate de manager al galeriei Art Safari, a fost gazda expoziției "Nymphs and Zombies" din București în anul 2023, curator al unor lucrări care inițial au fost descrise corect de către Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, în termeni precum "obscenitate", "batjocorire", "blasfemie", "sacrilegiu", și curatoarea în cadrul evenimentului "Luna Sculptorilor Români" de la Iași din anul 2024, evenimente care au generat ample controverse de natură socială și religioasă, fiind asociate odată cu profanarea unor figuri emblematice din sfera creștină și mai apoi cu pângărirea imaginii domnitorilor români. De asemenea, se remarcă faptul că Ioana Ciocan susține că deține calitatea de lector universitar la Universitatea din București. Cu toate acestea, din perspectiva criticilor domniei sale, aspectele legate de calitatea scrierilor dumneaei pot fi considerate subiecte de discuție. Dincolo de aceste chestiuni puerile, fascinația sa pentru studiul ideologiilor totalitare și a propagandei politice în lumea artelor, i.e. în opera lui Lenin și Che Guevara, sunt elemente relevante în contextul complex al preocupărilor intelectuale ale acesteia, extinse către discipline precum istoria artei, teoria de gen, ecologie și feminism radical.

Contrastul manifestat de aceasta prin evoluția sa în sprijinul diferitelor artiști și expoziții, de la promovarea tânărului autor Paul Marat Baraka la indignarea față de reacțiile publicului din Iași privitoare la expoziția distinsului sculptor Costin Ioniță, reflectă o dinamică interesantă a angajamentului și a opțiunilor sale artistice, cu predilecție în mediul artei contemporane abstracte, respectiv transgresive. În ceea ce privește conexiunile personal-profesionale ale doamnei Ioana Ciocan, de pildă relația cu domnul Dragoș Vărșădan, inițiatorul revistei "Propagarta", se conturează o rețea complexă de interacțiuni și influențe reciproce economice și politice, relevante pentru înțelegerea sensibilităților și a peisajului cultural din care provin acești protagoniști. Analiza acestei atmosfere emoționale și a interacțiunilor personale în cadrul artei contemporane, din care face parte și opera "Hidra", relevă nu doar dimensiunea estetică a creației artistice, ci și relațiile complexe dintre artiști, sponsori și publicul larg. Aspectele menționate anterior pot fi considerate elemente esențiale pentru evaluarea critică a expozițiilor, a artistului și a galeriei Art Safari, oferind un cadru de referință esențial pentru înțelegerea și interpretarea semnificațiilor și impactului social al acestor implicații artistice controversate.

Capitolul 3. Impactul cultural și social al expozițiilor transgresive

În paradigma unei ambiguități manifeste, arta postmodernistă din România pare a-și fi epuizat vocația într-un decor plagiat, între enunțuri jignitoare și un limbaj suburban, accentuând segregarea, unde promovarea unei estetici specifice și, implicit, a unui anumit spectru politic este percepută ca fiind fashionable, în vreme ce exprimarea unor referințe tradiționale este asociată în general cu extremismul de dreapta. Dialogul dintre taberele implicate, fie ele susținătoare sau critice, pare să fi degenerat într-un discurs incendiar, inspirând violență și ostilitate. Printre pagini, un editorial discutabil, cu o retorică subversivă, apărut în Ziarul de Iași, se autodemască prin tema public shaming-ului, sub titlul «Şi cică Iaşul se visa capitală culturală europeană. Două "cucoane" au atacat "Hidra"». În această situație, se pune întrebarea dacă este responsabilitatea cetățenilor pentru reacțiile inadecvate sau dacă este vorba de un eșec comun al doamnei curator Ioana Ciocan și al instituțiilor partenere în educarea și informarea corectă a publicului. Care, în schimb, își acuză "opozanții" de retrogradism, conservatorism extremist și antisemitism.

1. Care este rostul fundamental al artei în relație cu publicul și cu societatea în ansamblu?
2. Este justificat faptul ca arta să aducă la suprafață teme tabu sau să genereze reacții de ofensă și controversă?
3. Care sunt limitele permisibile ale libertății artistice și unde se trasează linia între exprimarea liberă și provocarea excesivă?
4. Cine are autoritatea morală și intelectuală de a dicta ceea ce este considerat ca având calitate artistică și valoare culturală?
5. Cum ar trebui să abordăm operele artistice care ne provoacă sentimente contradictorii sau disconfort?
6. Este arta mai degrabă un mijloc subiectiv de exprimare a gustului individual sau ar trebui percepută ca un instrument de provocare și confruntare cu starea actuală a societății?
7.  Este crucială relevanța educației artistice și culturale într-un context românesc contemporan, ca parte integrantă a formării individuale și colective, sau aceasta se reduce adesea la o abordare lipsită de profunzime în relația ei cu aspecte esențiale precum filosofia, religia și politica?
8. Când și cum trebuie să fie arta frumoasă? 
9. Mai este arta izvor de bucurie dacă devine o cultură a urâtului? 
10. Care este rolul frumosului și al esteticului? Este același și etern?

Propunerile de dezvoltare a dezbaterii artistice și a interacțiunii dintre artiști, critici și public în cadrul peisajului cultural contemporan pot fi orientate către înființarea de forumuri și evenimente specializate, precum dezbateri interdisciplinare și paneluri de discuție, menite să faciliteze un schimb de idei și perspective critice între diferitele entități implicate în procesul artistic. Prin intermediul acestor platforme, se poate stimula dialogul constructiv și analitic între creatori, susținători și critici, contribuind astfel la o mai profundă înțelegere și apreciere a diversității expresiilor artistice actuale.

De asemenea, promovarea colaborărilor interdisciplinare între artiști poate fi un element cheie în amplificarea inovației și diversității în cadrul percepției artistice, asociind diferite domenii creatoare pentru a contura noi modalități de exprimare și receptare a artei. În paralel, dezvoltarea de programe educaționale și evenimente culturale dedicate artei contemporane ar putea contribui la sporirea gradului de accesibilitate și înțelegere a diversității estetice, precum și la consolidarea interacțiunii active între artiști, critici și publicul interesat.

Încurajarea inițiativelor care promovează accesibilitatea artei, diversitatea culturală și incluziunea socială reprezintă o altă direcție importantă pentru evoluția dezbaterii și a interacțiunii dintre părțile interesate. Prin intermediul unor proiecte menite să susțină echitatea în accesul la exprimarea artistică și să evidențieze valorile culturale diverse, se poate consolida o comunitate mai vibrantă și implicată în discuțiile despre artă. Astfel, încurajarea unei interacțiuni fluide între actorii culturali ar putea contribui la o evoluție deosebită a peisajului artistic recent, promovând în același timp cunoașterea și aprecierea artei într-o manieră mai profundă și erudită.

Concluzie

În urma acestui demers analitic, se evidențiază rolul crucial al educației artistice și culturale în cultivarea unei perspective mai ample asupra artei și a societății în totalitatea sa. Incitarea gândirii critice și reflexive în abordarea artei contemporane este fundamentală pentru a explora diversitatea și complexitatea domeniului artistic și pentru a facilita un dialog eficient în cadrul comunității culturale din România. 

Cultura urâtului în România postmodernă nu este doar despre estetică, ci și despre responsabilitate. La o primă vedere, Art Safari și Hidra din Iași ne invită să privim dincolo de aparențe, să ne confruntăm cu propriile noastre umbre și să găsim echilibrul între lumină și întuneric. În Iași, orașul cu străzi încărcate de istorie și mistere, Diavolul se ascunde în cotloanele clădirilor vechi, în privirile oamenilor și în ecourile trecutului. El ne întreabă: "Ce este urâtul? Este o oglindă sau o fereastră către suflet?". Într-un final, poate că urâtul nu este doar o oglindă, ci și o cale către înțelegere și transformare. Cu alte cuvinte, Hidra din Iași nu este doar o figură demonică a politicului deșănțat, ci este o oglindă a noastră. Într-o lume în care superficialitatea și cinismul se ciocnesc într-un vals, Diavolul ne amintește că frumusețea și urâtul sunt două fețe ale aceleiași monede.

Dintr-o altă perspectivă, în contextul unei societăți contemporane caracterizate de agitație, război și stres, este important să recunoaștem că unul dintre rolurile esențiale ale artei este acela de a oferi odihnă, bucurie și relaxare publicului său, iar mai apoi de "a șoca" individul dornic de senzații tari. În lumina acestei necesități umane fundamentale de a ne deconecta și a ne bucura de iubitele momente de repaus sufletesc, este esențial să abordăm cu responsabilitate prezentarea artei transgresive, în special în spațiile publice și într-o țară cu o identitate profund spirituală, indiferent de afilierea religioasă. Expozițiile de artă transgresivă ar trebui să fie planificate și implementate cu discernământ, având în vedere nevoile și așteptările publicului țintă. 

Nu în ultimul rând, este imperativ să se acorde o atenție sporită amplasamentului și contextului în care sunt prezentate lucrările artistice transgresive, pentru a asigura că acestea sunt receptate într-un mod adecvat. Astfel, platformele artistice, galeriile de artă sau evenimentele culturale nișate ar trebui să fie create și organizate cu sensibilitate față de publicul vizat, oferind un mediu propice pentru experiența estetică și reflexivă. În acest sens, un dialog deschis și activ între artiști, curatori și public poate contribui la o prezentare justă a artei contemporane, asigurându-se că aceasta atinge obiectivele propuse și generează un impact pozitiv asupra publicului său specific, cu mențiunea fără a impune un tipar de artă comercială ori a crea un cult din aceasta.

Bibliografie:

1. Adler Alfred (1996). Cunoașterea omului. Editura IRI, București.
   
2. Adorno W. Theodor (2006). Teoria estetică. Editura Paralela 45, București.
   
3. Eco Umberto (2007). Istoria urâtului. Editura RAO.
   
4. Rosenkranz Karl (1984). O estetică a urâtului. Între frumos și comic. Editura Meridiane.
   
5. Scruton Roger (2011). Beauty. Oxford University Press.
   
6. Scruton Roger (2017). Cultura modernă pe înțelesul oamenilor inteligenți. Editura Humanitas, București.
   

Referințe:

1. Washington University in St. Louis Art & Science (2023). Transgression, Controversy, and Censorship in Modern Art.
2. W Byrnes, A Brkić (2019). The Routledge companion to arts management.
3. J Allan (2008). Foucault and the Art of Transgression.

Categories: art, culture

Genre: Critică artistică

Reading Level:  University Degree