Mary Cassatt - artista lunii decembrie

Fiind considerată una dintre cele mai importante pictorițe impresioniste, din ultima perioadă a anilor 1800, Marie Stevenson Cassatt a fost o artistă americană de origine franceză. Tatăl acesteia, un broker de bunuri imobiliare din Franța, a ținut să acorde cea mai bună educație fiice sale, astfel încât a trimis-o să urmeze câteva cursuri de broderie, gospodărie, schițe, muzică și pictură. Ore care, în viziunea lui, aveau să o pregătească pentru viața de soție și de mamă. Născută la 22 mai 1844, în Allegheny City, Pennsylvania, Mary Cassatt s-a înrolat la Academia de Arte Plastice din Philadelphia la numai vârsta de 16 ani, lucru destul de rar întâlnit în acea perioadă în lumea artiștilor. 

Estimated reading time: 7 minutes, 24 seconds. Contains 1483 words 

Simțindu-se îngrădită de mediul de lucru de la Academie, tânăra a decis să părăsească programul și să se mute în Europa, unde putea să studieze singură lucrările vechilor maeștri. Auzind acestea, tatăl ei, în mijlocul unei crize, a declarat că ar prefera să își vadă fiica moartă, decât să știe că aceasta trăiește în străinătate precum o "boemă", dar în ciuda obiecțiilor familiei, Mary a plecat la Paris în 1866. Ajunsă la destinație, domnișoara Cassatt a început studiul cu lecțiile de artă în stilul celor de la Louvre și cu câteva portrete, până când în 1868 unul dintre portretele ei a fost selectat de prestigiosul Salon de la Paris — o expoziție anuală condusă de guvernul francez,  lucrarea ei fiind semnată sub numele de Mary Stevenson, ci nu de Mary Cassatt, din pricina situației complicate care încă exista între ea și tatăl ei.

Totuși, destinul îi pregătea altceva, astfel  încât, în 1870, la scurt timp după izbucnirea Războiului franco-prusac, Mary Cassatt s-a întors acasă să locuiască împreună cu părinții. Toată acea bucurie și libertatea de care avea parte în străinătate a fost astfel stinsă imediat după întoarcerea ei la marginea orașului Philadelphia. Aici, aceasta a întâmpinat numeroase dificultăți și probleme financiare, tatăl ei refuzând vehement să plătească pentru orice lucru legat de arta fiicei sale, atitudinea aceasta a lui fiind ca o pedeapsă pentru răzvrătirea ei fiindcă i-ar fi părăsit. Pentru a strânge fonduri, biata Mary s-a chinuit mult, a încercat să vândă o parte din picturile sale în New York, fără niciun rezultat pozitiv, iar când a dorit să le vândă din nou prin intermediul unui distribuitor din Chicago, picturile sale au fost distruse într-un incendiu din anul 1871.

În mijlocul tuturor acestor obstacole, domnișoara Cassatt a fost contactată de arhiepiscopul de Pittsburgh, acesta propunându-i artistei o colaborare de nerefuzat. Astfel, Mary a acceptat misiunea și a plecat imediat în Europa. Cu banii câștigați, aceasta a reușit să își reia cariera, iar noile sale opere au fost expuse la Salonul de la Paris timp de trei ani la rând — adică în 1872, 1873, și în 1874 - lucru ce a ajutat-o foarte mult la obținerea statutului de artist. După acestea, ea continuat să studieze și să picteze în Spania, Belgia și Roma, stabilindu-se în cele din urmă, din nou, la Paris. Cu toate că s-a simțit datoare Salonului de la Paris, care practic a propulsat-o în lumea artiștilor, Mary nu putea să se conformeze normelor, nu putea să picteze ce era la ce modă, nici ce era comercial. Drept urmare, a început să experimenteze în planul artistic.  Astfel, noul ei stil a atras multe critici. Prin alegerea temelor luminoase, a reflexiilor și a modului în care aborda subiecții în creațiile ei tot în această etapă, Mary a ecplisat lumea artei, întâlnindu-l în acest context și pe pictorul Edgar Degas.

Admirația ei pentru Degas s-a transformat într-o prietenie foarte puternică, iar prietenia aceasta a inspirat-o foarte mult, fapt care a determinat-o ca într-un timp relativ scurt să expună 11 picturi, în anul 1879. Expoziția aceasta a avut un succes la care nimeni nu s-a așteptat, atât din punct de vedere critic cât și din punct de vedere comercial, expoziții similare fiind organizate atât în 1880 cât și în 1881. După acest succes, Mary Cassatt a fost forțată să se retragă din lumea artei pentru a se îngriji de mama și sora ei, Lydia, amândouă fiind grav bolnave. După ce Lydia a murit în 1882, iar mama ei și-a recăpătat sănătatea, Mary, o adevărată luptătoare, a reușit să reia munca și să își desăvârșească operele. De exemplu, în timp ce mulți dintre impresioniști se concentrau pe peisaje și scene de stradă, Mary a devenit faimoasă datorită portretelor în care prezenta femeia burgheză de la finalul secolului al XIX-lea, dar și datorită portretelor în care prezenta femeia simplă din cadrul familial, în special mama cu copilul [...] aceasta nu s-a căsătorit niciodată. Aceste portrete erau neconvenționale în natura lor directă și onestă, Mary prezentându-ne prin intermediul lor visul ei o viață tihnită alături de o familie fericită. Așadar, Mary a încercat să creeze o artă nouă, o artă modernă, în care să transpună experienţa complexă a femeii moderne.

Henry Bacon a declarat că după părerea lui impresioniștii sunt "acei suferinzi de o boală a ochilor necunoscută mie până acum", iar Revista Revue des Deux Mondes, pe de altă parte, a scris că "Domnul Degas și domnișoara Cassatt, fără îndoială, sunt singurii artiști ce se disting... și care oferă puțină atracție și puțină scuză acestei pretențioase prezentări de mâzgălituri infantile". Lady Cassatt a intrat apoi în afaceri cu Paul Durand-Ruel, în a cărei galerie a expus singură pentru prima dată. Cu ajutorul prietenei sale, Louisine Elder, cea care s-a măritat cu Harry Havemeyer în 1883, Mary a reușit să vândă numeroase picturi atât cuplului cât și prin intermediul lor, o mare parte din colecția respectivă fiind acum expusă la Muzeul Metropolitan de Arte din New York. După această etapă, Mary nu s-a oprit din experimentat, iar la o expoziție organizată de la Beaux Art din Paris, aceasta a prezentat 725 de gravuri japoneze, unele dintre aceste creații reprezentând portrete ale unor rude, prieteni și clienți deopotrivă.  Despre acest eveniment, A. Breeskin de la Institutul Smithsonian a notat următoarele: "aceste lucrări reprezintă cea mai originală contribuție a distinsei domnișoare Cassatt, adăugând un nou capitol în istoria artei grafice, atât din punct de vedere al tehnicii cât și al culorilor, fiind de neegalat până acum."

În perioada 1890 -1900, cei mai ocupați ani ai artistei de altfel, sunt marcați de dezmembrarea grupului impresioniștilor, de încercarea Mariei de a reface grupul, ținând legătura cu unii dintre foștii membri, cum ar fi Renoir, Monet și Pissarro și de contribuția ei în lumea artistică ca consultant pentru mulți colecționari importanți, colecționari pe care a reușit să îi convingă să doneze o parte din achizițiile lor muzeelor americane. Cu toate că ea nu a avut același succes în Statele Unite, comparativ cu succesul pe care l-a avut în Europa,  în care Franța a recompensat-o cu Legiunea de Onoare în 1904. Care să fi fost motivația ei? Nici eu nu am reușit să descopăr încă. Posibil să fi fost bătălia dintre ea și fratele ei, Alexander, care a eclipsat-o devenind președinte la Pennsylvania Railroad, din 1899, până la moartea sa din 1906?!

Cert e că în operele sale, din anii 1900, Cassatt a acordat o importanță deosebită sentimentelor, urmând ca în 1914 aceasta să prezinte optsprezece lucrări, la o expoziție organizată cu scopul de a susține dreptul de vot al femeilor [...] reușind să depună tot acest volum de muncă deși fusese diagnosticată cu diabet, reumatism, nevralgie și cataractă. Această femeie deosebită, care a suferit foarte mult, dar care a continuat să lupte, să muncească și să își transforme mare parte din visuri în realitate, a trecut la Domnul la data de 14 iunie 1926, la Château de Beaufresne, lângă Paris, fiind amintită astăzi ca una dintre cele mai remarcabile pictorițe impresioniste. Marry a fost de asemenea reticentă la mișcările nou apărute, cum ar fi post-impresionismul, cubismul sau fauvismul. Iar pentru a nu lăsa totul în aceasta atmosferă destul de tristă, m-am gândit ca în ultimele rânduri să vă redau un pasaj în care Mary amintește de nimeni altul decât Edgar Degas, de omul care a încurajat-o mereu, de cel care i-a oferit o speranță, bărbatul care a avut un real impact în viața ei atât de artistă cât și de femeie:

"Obișnuiam să mă duc să-mi aplec capul pe fereastră și să absorb tot ce puteam din arta lui, adică din arta lui Edgar Degas.", a scris aceasta cândva unui prieten; continuând... "Omul acesta, Edgar, mi-a schimbat complet viața. Datorită lui am văzut, am simțit, și am retrăit arta, chiar atunci când am vrut să nu o mai văd, când aproape renunțasem complet." 

Aceasta a fost Mary Cassatt. O doamnă care a creat o artă nouă — după cum ne amintesc unii — inspirată fiind de impresioniști, care s-a jucat cu o paletă bogată de culorii vii și puternice, calde și gingașe, imortalizând femeia modernă și maternitatea cum nu se putea mai bine!

Referințe: în josul paginii ↓ Update: 29.08.2020

Secția:  Portrete, cu tema "Femeia modernă-burgheză"

Secția: Portrete, majoritar cu tema "Maternitatea"

Referințe:

artsy.net

artrenewal.org

biography.com

the-athenaeum.org

wikiart.org

Puteți descărca galeria de aici!