Naufragiu subteran, de N.H.

Tâmplele mele se zbat în piept cu furie,
Intonând solemn un imn patriotic.
Genunchii tremurând în adâncul strâmt al unei epoci postmoderniste,
Urmat-am amintirea pașilor încărcați de un obscurantism rafinat,
Din văzduh un bărbat își arată în umbrele existențialiste oasele.

Sângele acestui neam curge leneș prin venele noastre,
Plămânii colectivității fiind absorbiți de o vâltoare decadentă.
Oamenii continuă în gol
căutând cu ochii încețoșați un testament al iubirii.

 
Strigătul nemuririi face ravagii în sufletele chinuite
de patima intelectualismului exacerbat,
cu teologii pline de ifose găsindu-se într-un cuib de păianjen,
soldații întru marxism cultural
povățuiesc oamenii în duhul arhiconic.

Prinși în neînțelegerea aceasta
În tentaculele spiritului draconic,
Enoriașii se învârt într-un ocean de ambiguitate.
Naufragiu existențialist.

Securiști întru propaganda digitală —
Viscol în sufletele lor,
Tornade în mințile noastre.
Moartea spirituală a apus peste chipurile trădătorilor.

Sunt un tânăr prea bătrân
pentru un timp netrăit la timp.
În vinerea mare, printre inimile din ceață,
mi-am zidit steagul acesta în piept.

Un infinit de posibilități printre curburile stelelor.

Nicoll Hellen, 21. 02 . 2022 / Reînnoire 26. 10. 2023