Nicolae Grigorescu - artistul lunii ianuarie
Un simbol al picturii române moderne, un deschizător de drumuri, Nicolae Grigorescu, a fost acel om care a adus un plus de noutate în lumea artiștilor plastici de pe meleagurile noastre, fapt pentru care chiar și în zilele de astăzi acesta se clasează pe primul loc în cadrul licitațiilor de iarnă din anul 2018.
Timp de lectură: 4 minute
În prima parte a vieții, intrând ca ucenic de iconar în atelierul pictorului ceh Anton Chladek, la numai vârsta de zece ani, acesta a reușit să își creeze un stil aparte, un stil bogat în culorii vii și calde, lucru pe care îl putem observa cu ușurință, de altfel, din lucrările sale executate pe parcursul uceniciei, lucrări cum ar fi picturile murale de la Mănăstirea Agapia ori de la Mănăstirea Zamfira, cele opt icoane împărătești tot de la Mănăstirea Zamfira, icoanele de la Biserica Băicoi, icoana realizată pentru Catapeteasma de la Căldărușani, intitulată "Iisus și femeia Samarineană". Nu în cele din urmă, icoana Sfântului Spiridon, de la Biserica Alexa din București.
Remarcat fiind datorită muncii sale asidue, tânărul Nicolae Grigorescu a beneficiat de o impresionantă bursă de studii la Paris, pentru o perioadă de cinci ani, oferită din partea politicianului Mihail Kogălniceanu. Astfel, începând cu toamna anului 1861, cel deal șaselea fiu al lui Ion și al Ruxandrei Grigorescu, copilul care la vârsta de doar șapte ani a rămas orfan de tată, nevoit fiind astfel să se mute cu mama sa și cu frații săi în locuința mătușii sale de la București, ajunge ca la vârsta de 23 de ani să îl depășească pe profesorul său, devenind elev al Școlii de Belle-Arte din Paris.
Aici, căutând să inițieze un nou mod de expresie, un nou mod de manifestare a laturii sale artistice, acesta se apropie, în urma căutărilor sale, de stilul plein-air-iștilor de la Școala din Barbizon. Vom vedea cum, cu toate acestea, pe parcursul evoluției sale ca peisagist la Școala din Barbizon, acest nou Grigorescu acordă o atenție deosebită luminii, creând un adevărat spectacol din picturile sale, transmițând astfel nu doar idei, ci și trăiri și emoții puternice, inedite, prin intermediul acestor peisaje ale sale cu motive destul de diferite de cele pictate în nordul Franței.
Altfel spus, acolo unde limbajul plastic, forma, structura, paleta, spațiul și culoarea se unesc în acele tonuri intense, dar închise în peisajele așa-numite grigoresciene, ne putem bucura de faptul că acestea nu urmăresc doar conturarea atentă și detaliată a unui specific etnografic, ci și a unui tărâm de poveste, mai exact a unui tărâm ce poartă numele de România.
Pictorul Nicolae Grigorescu a făcut o incursiune în mai toate stilurile posibile, fie ele peisaje sau naturi moarte, fie ele scene de interior sau de război, fie nuduri sau portrete, marcând această călătorie a sa în lumea artei prin trecere graduală și binevenită, de la neoclasicism la realism și la impresionism, explorând astfel cele mai de succes teme și îmbinând într-un mod unic și deosebit de armonios toate aceste stiluri în perioada maturității sale artistice, aducând în lucrările sale tot ce e mai frumos din fiecare. Putem afirma că acesta a reușit să dezvolte o variantă proprie a plein-air, diferită de cea a barbizoniștilor, cât și de cea a impresioniștilor, devenind el însuși un maestru.
După această lungă perioadă de activitate intensă în Franța, Nicolae se va întoarce în țara sa natală în anul 1890. Lăsându-se inspirat de pitorescul locului, Grigorescu a început să realizeze o serie de portrete de țărani, cât și de peisaje cu care cu boi și alte numeroase tablouri care surprind specificul vieții rurale, unele dintre cele mai cunoscute opere ale sale cu motive rustice fiind "Carul cu boi", "Evreul cu Gâsca", "Mocan", "Țărăncuța voioasă", "Țărăncuțe de la fântână", "Vatra la Rucăr", etc.
Așadar, prin prisma creațiilor sale, fie ele peisaje sau portrete, Nicolae Grigorescu ne-a dezvăluit legătura de netăgăduit dintre om, animal și natură. El ne-a dezvăluit pe unicul reprezentant autentic al identității naționale, anume țăranul, sub toate aspectele și tiparele lui, încărcat cu multiple sale semnificații eroice, aproape fantastice, mitice, transportându-l pe țăranul român în acest tărâm magic de care vorbeam anterior. Transportându-l în satul românesc, tocmai lucrul care avea să îi aducă celebritatea de care se bucură chiar și astăzi.
Opt ani mai târziu, acest luceafăr al limbajului plastic al impresionismului și al realismului, s-a stins din viață, lăsând în urma sa bucăți memorabile de istoria și tezaurul țării, nu înainte de a fi numit membru de onoare al Academiei României, în anul 1899. Astăzi, în vremurile noastre, lucrările maestrului Grigorescu, născut la 15 Mai 1838 în Dâmbovița, decedat la 21 Iulie 1907 în Câmpina, sunt vândute și cu 155000 de Euro, 270000 de Euro și 340000 de Euro, chiar, ne informează Casa de Licitație Artmark.
Referințe: în josul paginii ↓ Update: 28. 01. 2024
Secția: Portrete
Secția: Peisaje și Nuduri