Simulacrele propagandei politico-religioase reprezintă o amenințare reală pentru emanciparea societății românești, ale cărei evoluții sunt afectate de o succesiune de evenimente și conjuncturi istorice complexe. În acest context, studierea relațiilor dintre religie și politică poate oferi o perspectivă clară asupra consecințelor negative ale unui fenomen care subminează, prin tactici subtile și butaforice de manipulare a opiniei publice, democrația și structurile de putere. Analiza personajelor cheie din conflictul Neamțu - Bănescu se realizează, așadar, printr-o abordare echilibrată, specifică unei analize politice, și se axează pe elemente epistemice și deontologice, pentru a putea oferi o panoramă realistă, fără a cădea în capcanele absurdului. Într-o lume tot mai fragilă și polarizată, este necesar să se abordeze temele politico-religioase cu precauție și atenție, cu luciditate și înțelegere. 

Un specialist în comunicare se va raporta la Teoria politică în analiza sa și nu își va forma o opinie cu privire la un caz de asemenea natură mai devreme de patruzeci și opt de ore. Teoria politică este o ramură a filosofiei care se ocupă de studiul statului, al guvernării și al relațiilor dintre guvern și cetățeni. Ea examinează concepte precum puterea, legitimitatea, autoritatea, justiția și drepturile omului. O disciplină vastă care acoperă o gamă largă de subiecte, teoria politică este relevantă pentru discuția de astăzi, deoarece aceasta se apleacă și asupra relației dintre religie și politică, fiind interconectată cu examinarea fenomenului de propagandă politico-religioasă, căruia i-am dedicat numai puțin de cincizeci și șapte de pagini în ultimele săptămâni (vezi articolele online). Teoria politică poate oferi o înțelegere mai profundă a acestui fenomen și a consecințelor sale negative.

În analiza noastră, vom trata tema conflictului dintre cei doi participanți și vom explora posibilele lor motivații, cum ar fi: interesul personal, ambiția politică și convingerile ideologice. De-a lungul acestui proces analitic, vom identifica repercusiunile, cum ar fi adâncirea polarizării din societatea românească, creșterea radicalizării politice și subminarea instituțiilor democratice. De asemenea, o parte a analizei se va axa pe realizarea unei comparații între cei doi participanți, prin înțelegerea stilului lor de comunicare, a strategiilor de manipulare și reacțiilor publicului. Această interpretare va furniza o imagine de ansamblu asupra dinamicii conflictului în cauză, oferind astfel soluții mai bune și mai informate pentru rezolvarea sa.

Cauzele conflictului
Cauzele conflictului dintre Neamțu și Bănescu sunt multiple și complexe, și au adânci forme în istoria relației acestora, un factor important fiind dat de diferența de perspective asupra rolului instituției Bisericii Ortodoxe Române în societate: i) procesul uniat (ecumenism sau catolicizare) până la noile contururi ale ortodoxiei eclectice politice, ii) educația sexuală în școli până la legalizarea căsătoriei religioase între persoanele de același sex; iii) tendințele politice date de partidele AUR și USR până la chestiuni ce țin politică externă, e.g. războiul din Ucraina, conflictul dintre Israel și Palestina, administrația Trump versus regimul Biden ș.a. După cum bine se poate vedea, cauzele conflictului sunt multiple, de la cele ideologice la cele personale. Cu alte cuvinte, Neamțu și Bănescu se află pe fronturi ideologice opuse, fiecare încercând să ateste veridicitatea indiscutabilă a propriilor valori și idei.

"Nimic nu vădește mai limpede și mai brutal reaua funcționare a unei societăți decât fie instituirea unor legi nedrepte, fie nerespectarea legilor bune sau atât de bune cât pot fi într-un moment dat al istoriei. Deci, pe de o parte, interese de grup politic sau economic pot duce la promulgarea unor norme dăunătoare corpului social în ansamblul lui. Pe de alta, puterea poate influența justiția în vederea lăsării nepedepsite a unor abuzuri de tot felul, acte de corupție, acte veroase, delapidări de anvergură, aproprieri ilegale. Protejați de sus sau între ei, autorii unor asemenea fapte prosperă, îmbolnăvind organismul social și așa bolnav. Până când domniei bunului-plac îi ia locul domnia dreptății. Oricât ar dura acest proces, el merită răbdarea noastră istorică. " Petru Creția, "Luminile și Umbrele sufletului", Dreptatea

p.2

Analiza personajelor

Portretul lui Neamțu

În contextul portretului său, nu putem neglija complexitatea și polemicile care îl înconjoară. Perceput ca un intelectual de elită, din grupul scriitorilor girați de președintele Traian Băsescu și de Monica Macovei, om de afaceri prosper, echipat cu o viziune neobișnuită și curajoasă, Neamțu pare a fi o personalitate tot mai proeminentă în sfera politică, cu elan naționalist. Punctul de vedere puternic al lui acestuia cu privire la diferite chestiuni din sfera publică, cum ar fi secularismul, globalizarea și liberalismul, a dus deseori la dispute. Un adevărat conservator, un fervent susținător al valorilor și tradițiilor creștine, Neamțu pare să aibă o poziție stabilă privitoare la filosofia sa de viață și la societatea românească. Datorită talentului oratoric și a pasiunii sale nemărginite pentru politică, acesta a adunat în jurul său mulți discipoli, capabili să îl motiveze și să îl mobilizeze. Cu toate acestea, atitudinile sale controversate au stârnit suspiciuni în rândul multor observatori și i-au adus acuzații de extremism religios și de populism.

a). Definiție

Populismul este o mișcare politică bazată pe o poziție anti-elite și pro-popor. Populiștii susțin că elitele politice, economice și culturale sunt corupte și că nu reprezintă interesele oamenilor obișnuiți. Ei apelează la sentimentele de mânie, neîncredere și frustrare ale oamenilor, promițând să-i apere de elite și să le ofere o soluție la problemele cu care se confruntă. Populismul poate fi de stânga sau de dreapta, și poate avea aspecte atât pozitive, cât și negative. Populiștii de stânga susțin adesea politici sociale progresiste, cum ar fi redistribuirea veniturilor și protecția mediului, pe când cei de dreapta susțin adesea politici sociale conservatoare, cum ar fi naționalismul și protecționismul. [1]

Unii oameni folosesc cuvântul "populism" în sens peiorativ, deoarece asociază populismul cu ideile de demagogie, extremism și autoritarism, aceștia fiind adesea acuzați că folosesc retorica simplă și directă pentru a manipula populația și pentru a-i convinge pe cetățeni să adopte opinii care nu sunt întotdeauna în interesul lor. De asemenea, populiștii sunt acuzați că sunt anti-democratici și că încearcă să submineze instituțiile statului. Partea bună a populismului este că poate fi un instrument puternic pentru a mobiliza indivizii și pentru a promova reforme. Populiștii pot folosi retorica lor pentru a sensibiliza oamenii cu privire la probleme importante și pentru a-i determina să acționeze în mod corect și concret.

Populismul a devenit o forță politică din ce în ce mai importantă în lume în ultimii ani, câștigând alegeri în multe țări, inclusiv în Statele Unite, Europa și America Latină.

Este Mihail Neamțu un populist? La momentul actual este puțin probabil. Neamțu este în mod cert un individ care stârnește emoții puternice, unii oameni admirându-l pentru momentele sale de curaj, patriotism și onestitate, în timp ce alții îl disprețuiesc pentru opiniile sale de sorginte trumpistă, respectiv pentru traseismul politic – fiind considerat fie un oportunist, fie un jucător slab pe scena politică românească – , cât și pentru conduita sa morală nu tocmai potrivită unui viitor demnitar.

Mihail Neamțu susține că purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu, l-ar fi hărțuit online luni la rând. Se poate să fie adevărat, se poate să nu fie; se poate să fie o tentativă de cancel culture îndreptată către VB, dar la fel se poate să nu fie; faptul că VB a condamnat războiul de agresiune împotriva Ucrainei nu înseamnă că el nu se poate manifesta agresiv, în anumite conjuncturi, față de o altă persoană; se poate ca Neamțu să fi simțit că într-adevăr se confruntă cu harassment-bullying din partea fostului coleg, iar această chestiune este de o gravitate care nu trebuie trecută cu vederea. Se poate ca manifestarea să fie un joc politic în favoarea AUR sau toate cele de mai de sus la un loc. Este greu de spus cum va evolua cazul lui Neamțu. Pe de o parte, el are susținerea unei părți importante a publicului românesc, nemulțumită de clasa politică și de corupția din țară. Pe de altă parte, el este acuzat de extremism religios și instigare la ură împotriva persoanelor Queer. Nu putem ști cu certitudine ce va urma și nu ne putem pronunța definitiv asupra acestui caz fără mai multe dovezi, ci doar putem specula. Se poate ca această poveste să fi intrat într-o zonă de can-can intelectualicesc sau poate nu.

p.3

Portretul lui Bănescu

Vasile Bănescu, personalitate marcantă, cetățean al României, este cunoscut în special pentru poziția de purtător de cuvânt al Patriarhiei Române, prezentator al emisiunii Credință și Cultură și activist politic în cadrul Bisericii Ortodoxe Române. Acest lucru îi conferă o oarecare însemnătate și prestigiu în ceea ce privește comunicarea cultural-politică și promovarea unor mesaje identitar-politice semnificative (lobby pentru partidul USR). Aflându-se la al doilea mandat, Bănescu este, la rândul lui, un individ controversat, care stârnește emoții puternice, fiind apreciat pentru frumoasele sale emisiuni de la Trinitas Tv, pentru numeroasele discursuri anti-populiste, pentru promovarea unor concepte reformatoare în spectrul religios-politic și pentru folosirea unui limbaj sofisticat în fabricarea apelurilor emoționale în arealul relațiilor internaționale. Cu toate acestea, el este detestat pentru saltul bizar de la conservatorism (Christian conservative) la paradigma centru-stânga (Centre-left), pentru mesajele sale propagandistice aruncate în stil zeflemitor la adresa propriului său public, dar și pentru conduita sa morală nu tocmai potrivită unui lider spiritual. Cu alte cuvinte, dacă Neamțu poate fi descris ca un intelectual talentat, dar cu opinii radicale, Bănescu poate fi descris ca un intelectual talentat, dar care s-a distanțat de valorile tradiționale ortodoxe.

Curentul stângist constituie o tendință politică ce susține în mod avangardist egalitatea socială și economică, precum și intervenția activă a statului în domeniile socio-economic și cultural.

b). Scurt istoric ideologic

Istoria stângii politice se poate urmări începând din secolul al XVIII-lea, odată cu proclamarea egalității în fața legii pentru cetățeni în timpul Revoluției Franceze. În secolul al XIX-lea, mișcările socialiste și muncitorești s-au dezvoltat în Europa și America, promovând o viziune socială în care muncitorii dețin mijloacele de producție și au controlul asupra propriului destin. În secolul al XX-lea, stânga politică s-a diversificat, cuprinzând o gamă largă de ideologii și mișcări, inclusiv social-democrația, comunismul, socialismul, progresismul și feminismul. În perioada interbelică, în România, Partidul Comunist Român a condus stânga politică, iar după cel de-al Doilea Război Mondial, țara a devenit un stat comunist, iar Partidul Comunist Român a devenit partidul unic de guvernământ. În urma evenimentelor din 1989, stânga politică a suferit o perioadă de declin și dezbinare. Ulterior, însă, aceasta a cunoscut o renaștere, începând să se profileze din nou ca o opțiune politică semnificativă. [2]

În general, stânga politică este asociată cu liberalismul social, socialismul, comunismul sau anarhismul. Istoric, stânga politică își are rădăcinile în mișcările de emancipare a claselor muncitoare și sărace din Europa secolului al XIX-lea, care militau pentru recunoașterea drepturilor sociale și economice egale pentru toți, inclusiv dreptul la vot, educație și la muncă. Ideologic, stânga politică se caracterizează prin câteva idei fundamentale: egalitatea socială, intervenția activă a statului și promovarea progresului social și economic. Astfel, aceasta susține că toți cetățenii sunt egali în drepturi și demnitate, indiferent de clasă socială, rasă, gen sau orientare sexuală, și că statul are un rol important în promovarea egalității sociale și economice prin intervenția sa în economie și prin protejarea drepturilor muncitorilor. În plus, stânga politică promovează progresul continuu al societății pentru a asigura o viață mai bună pentru toți cetățenii.

În ceea ce privește formele de stânga politică, există mai multe variante, fiecare cu propriile idei și obiective. De exemplu, liberalismul social crede într-un rol moderat al statului în economie și în societate, fiind în general favorabil unei economii de piață liberă, dar susține intervenția statului pentru a asigura protecția socială și drepturile omului. Socialismul urmărește o economie planificată și o societate egalitară, fiind în general favorabil unei proprietăți comune asupra mijloacelor de producție și egalității de șanse pentru toți cetățenii, pe când comunismul reprezintă o formă extremă de socialism ce susține o societate fără clase și proprietate privată, fiind favorabil unui stat autoritar care să asigure implementarea egalității sociale. În fine, anarhismul crede într-o societate fără stat, bazată pe cooperare și autoguvernare. Unii dintre cei mai cunoscuți reprezentanți ai stângii politice din secolele al XIX-lea și al XX-lea sunt Karl Marx, Friedrich Engels, Vladimir Lenin, Leon Troțki, Rosa Luxemburg, Franklin D. Roosevelt, Clement Attlee, Nelson Mandela sau Fidel Castro, în timp ce în prezent se bucură de o recunoaștere largă figuri politice precum Bernie Sanders, Jeremy Corbyn, Alexandria Ocasio-Cortez sau Jean-Luc Mélenchon. [3]  A se citi "Mein Kampf" și "The Marx communist manifesto".

Concluzionând, stânga politică reprezintă o tendință diversă și complexă, ce exercită o influență semnificativă în societatea contemporană, fiind asociată cu progresul social și economic, cu egalitatea socială și cu intervenția activă a statului în domeniile socio-economic și cultural. În pofida acestui fapt, stânga politică a fost și este în continuare supusă criticilor. Aceasta a fost acuzată de autocrație, în special în cazul guvernelor care și-au bazat puterea sau autoritatea pe un sistem de control totalitar. De asemenea, intervenția excesivă a statului în economie a fost considerată ca fiind ineficientă, ducând la stagnare economică. Deși redistribuirea resurselor a fost utilizată ca instrument pentru a promova egalitatea socială, aceasta a dus uneori la o injustiție, desconsiderând meritocrația. 

Revenind la subiectul discuției, este Vasile Bănescu un stângist? La momentul actual este vizibil că Bănescu se scaldă în ape destul de tulburi, acest lucru afectându-i starea interioară-emoțională, lucru deosebit de îngrijotător.

p.6

Analiza asupra comportamentului în mediul online

"Nu toate dezamăgirile sunt de același fel. Sunt unele legitime: in momentul când ne-am investit încrederea și speranța, toate aparențele erau în favoarea noastră, între așteptare și viitoarea ei împlinire nu părea să existe nici o disproporție, eram cu totul îndreptățiți la un grad mare de certitudine. Ca să survină dezamăgirea nu sunt de conceput decât trei cauze: 1. mistificarea: datele oferite speranței noastre erau false, dar ni se prezentau, convingător, ca adevărate; 2. realitatea în care ne-am investit speranța, pozitivă la data aceea, s-a alterat pe parcurs; 3. ceva din ansamblul realității s-a schimbat radical, s-a petrecut ceva imprevizibil, o răsturnare de situații, o traumă, o catastrofă. În nici una dintre aceste trei situații posibile nu se poate reproșa nimic investiției noastre de încredere trecute, pe care viitorul a dezmințit-o." Petru Creția, "Luminile și Umbrele sufletului", Dezamăgirea

Tendințe

Vom porni analiza de la premisa conform căreia asocierea de imagini în contextul apărării are o relevanță de 7 pe o scară de la 1 la 10. Astfel, o asociere cu persoane favorabile, fie din poziții-cheie, fie simboluri inteligibile, poate reliefa o trăsătură de caracter, drept pentru care poate schimba dinamica receptării participanților principali la conflict. Caracterul nealuziv, ci imuabil al creștinătății, se poate observa chiar și în neplăcutele, dar uneori necesarele conflicte, spre a lumina mintea omului, asemenea unui poezii de Goethe sau Schiller ori unei picturi de Guido Reni, Murillo sau Greuze [4], spre a îndemna la contemplație suflarea creștină, tot așa cum reușesc a ne mișca Anotimpurile lui Vivaldi.

Timp studiere caz: 5 zile. Interval 7 oct – 12 oct 2023

Punctaj denunțător

• Mihail Neamțu

Punctajul acordat lui Mihail Neamțu reflectă caracterul dicotomic al acestei figuri, care își exprimă punctul de vedere contrar opiniei majorității. Curajul său este evidențiat prin nealinierea cu foștii săi prieteni, sinonimi cu o influență în mediul politic românesc. Pentru publicul său, Neamțu pare a-și exprima cu sinceritate opiniile personale și a demasca ipocrizia celor din jur, purtând această mantie a integrității și a patriotismului. Cu toate acestea, trădarea, bârfa și nerecunoștința sunt numai câteva dintre criticile pe care i le aduc foștii săi apropiați și susținătorii acestora, întrucât, se consideră, Neamțu s-ar fi abătut de la principiile unei prietenii loiale, divulgând informații confidențiale. Asocierea lui Mihail Neamțu cu partidul AUR poate constitui un punct de cotitură pentru acesta. El ar putea rămâne asemenea unei persona non grata sau, din contră, ar putea evolua în mod fabulos pe scena politică modernă. Distanțarea viitoare de partidul AUR și poziționarea pe o structură independentă, de asemenea, ar putea fi o mișcare riscantă, dar necesară din punct de vedere moral și politic.

Punctaj inculpat

• Vasile Bănescu

Asocierea lui Vasile Bănescu, perceput ca arhetipul salvatorului până nu demult, cu figuri anticreștine, antiromânești, anti-bisericești și anticlericale a avut un impact imanent, subminându-i credibilitatea și capacitatea de a reprezenta cu succes valorile politice, culturale și religioase. Această afiliere a fost interpretată ca o manifestare a unei imagini inadecvate și a unei poziții autointitulate magistrale, care nu a reușit să se integreze în realitățile sociale și politice ale publicului larg.

În ultimii ani, în mediile online și offline, interacțiunea lui Bănescu cu audiența a fost a deficitară, un exemplu fiind dat de absența intervenției unui număr impresionant de credincioși autentici care să-l susțină și să-l apere cu dârzenie în mai toate situațiile dificile. În această viziune, afilierea sa cu persoane și grupuri cu un istoric problematic a fost un factor determinant în declinul său pe scara comunicării online, respectiv în comunicarea pe rețele sociale, acesta fiind receptat ca un actor politic titrat, dar ca un străin față de propriul auditoriu.

Din punct de vedere comunicativ și politic, asocierea și afilierea sunt factori-cheie în construirea și susținerea unei imagini publice favorabile. În cazul lui Vasile Bănescu, acestea au generat o pierdere substanțială a credibilității și a susținerii sale, demonstrând că comunicarea politică nu se rezumă la promovarea unor valori și idei, ci implică și o relație puternică cu audiența țintă, în raport cu structurile culturale și sociale existente. Posibilitatea de a construi o astfel de relație durabilă poate fi îmbunătățită prin dezvoltarea nu a unei eterogenități, ci a unei uniuni care să să evidențieze și să promoveze valorile și tradițiile societății. Aceasta poate ajuta la crearea unui dialog autentic cu publicul, adică la stabilirea unui nivel mai ridicat de receptivitate și susținere din partea acesteia. O metamorfoză este imperioasă.

În general, este necesar să se ia în considerare interacțiunea imanentă dintre credibilitate și susținere pentru a putea îmbunătăți nivelul de receptivitate și de angajament din partea publicului. Aceasta poate presupune cultivarea unor idei și acțiuni care să se integreze în contextul cultural și social, precum și cultivarea unui stil de comunicare adecvat și adaptat la nevoile și așteptările publicului. Aceste abordări trebuie să fie în mod constant revizuite și actualizate, pentru a asigura o dezvoltare reală și o evoluție durabilă a comunicării politice, dar și religioase într-o lume în continuă schimbare.

Concluzia firească este că comunicarea politică și influența publică sunt aspecte cruciale în ceea ce privește promovarea unei agende. În cazul lui Vasile Bănescu, se identifică un risc semnificativ de pierdere constantă a susținerii publice și de influență, întrucât afilierea sa la persoane și grupuri de influență controversate sau la grupuri de presiune poate să conducă la respingerea sa de către publicul său țintă, în special printre creștinii ortodocși și alte denominațiuni. O soluție ar fi ca acesta să dezvolte noi abilități și strategii creative de comunicare pentru publicul larg, într-o manieră care, repet, să ia în considerare atât necesitățile și valorile acestora, cât și prerogativele sale politice și religioase. De aceea este esențială recunoașterea surselor care afectează percepția publică și credibilitatea în domeniile politice și religioase sunt fundamentale în determinarea succesului sau a eșecului unei campanii.

Cazul Neamțu este, așadar, un nou test pentru societatea românească.

După cum se poate vedea din investigația noastră, discursurile celor doi, marcate de sofisme, voit sau nu, pun în scenă reprezentări aporeice, privite ca o reflexie a luptei pentru hegemonie între partidele de dreapta și cele de stânga.

Iată câteva scenarii posibile pentru evoluția cazului Neamțu-Bănescu:

• Cazul poate să fie închis fără a se ajunge la o concluzie definitivă. Acest lucru ar putea fi rezultatul faptului că nu deținem suficiente dovezi pentru a proba vinovăția sau nevinovăția lui Bănescu.
• Cazul va trimis în instanță. În acest sens, Bănescu ar fi judecat. Dacă este găsit vinovat, acesta își pierde funcția și cel mai probabil va trebui să plătească despăgubiri, daune morale etc.
• Cazul ar putea fi soluționat printr-o înțelegere între părți, adică între Neamțu și Bănescu, eventual dimpreună cu autoritățile române. În acest sens, Bănescu ar putea recunoaște unele dintre acuzațiile aduse împotriva sa și ar putea fi condamnat la o pedeapsă mai mică.
• În cazul în care declarațiile lui Neamțu sunt mincinoase, acesta poate suferi o pierde de credibilitate și implicit de imagine, reputația sa fiind profund afectată. Cu toate acestea, este puțin probabil ca acesta să se fi angajat într-o asemenea situație negândită.

p.8

Concluzie

Divergențele dintre Neamțu și Bănescu sunt un simptom al fenomenului de polarizare ce a avut loc în cadrul societății românești. Aceștia reprezintă două facțiuni diametral opuse, având viziuni discordante în ceea ce privește rolul Bisericii Ortodoxe Române în raport cu problemele sociale și politice actuale. Acest conflict ideologic poate fi văzut ca o "cruciadă" între două tabere care se consideră a fi în posesia adevărului absolut.

La o analiză superficială, un om se va poziționa de partea unuia dintre participanți, excluzând contribuția valoroasă la viața culturii creștine și europene a "adversarului", respectiv va tinde să minimalizeze faptele bune ale celuilalt, acompaniate uneori de un chauvinism acerb. La o analiză mai detaliată, devine dificil de discernut dacă Neamțu și Bănescu pot fi considerați personaje favorabile sau nefavorabile. În mod obiectiv, amândoi provin dintr-o societate controversată și complexă. Dintr-un punct de vedere personal, este evident că ambii tineri simt o efervescență existențială, fiind în același timp influențați negativ de indivizi manipulatori care le alimentează himerele, fapt pentru care, într-un anume context, există riscul ca unul dintre aceștia sau amândoi să manifeste trăsături ale unor lideri despotici.

În lumina acestor considerații, deși am experimentat și momente dureroase în urma interacțiunilor cu fiecare în parte, exprim susținerea, încurajarea și prietenia mea pentru ambii oameni și actori politici. 

Nu în ultimul rând, pentru instituția BOR și pentru comunitatea bisericească, oricât de mult s-ar încerca manipularea statisticilor, efectele tuturor acestor evenimente se vor vedea la următorul recensământ: ascensiunea ateismului, a indiferentismului religios, tranziția de la religiile instituționalizate la creștinismul neinstituționalizat, despre care am vorbit în studiile anterioare, și printr-un haos civil general, dar și în arhitectura comunităților creștine și de alte religii românești, care, mai nou, sunt tolerate în propria lor casă (a se vedea cazul minorităților etnice din România care împing o reformă de teologie dogmatică și socială, în speranța răspândirii noului universalism, care inevitabil poate conduce la diluarea identității naționale prin însăși perfida admonestare a identității religioase și viceversa, la care se pot adăuga școlile de reeducare din mediul online).

Soluția optimă ar fi un acord de pace, respectiv o sinteză a ideilor celor doi intelectuali. Neamțu și Bănescu sunt invitați să își înfrunte Goliatul interior. Cu alte cuvinte, nu resping în totalitate viziunea politică și religioasă a niciunuia, ci prefer să le integrez în mod profesional pentru a crea o societate puternică, transparentă și demnă de încredere. O abordare onestă și echilibrată, care include în mod armonios în corpusul social o panoplie de concepte din diferite teorii și discipline, poate constitui un punct de plecare în construirea unei civilizații mai bune, care respectă valorile pluralismului, democrației și drepturilor fundamentale. 

p.10

• Résumé

Le simulacre de la propagande politico-religieuse représentent une menace réelle pour l'émancipation de la société roumaine et sont affectées par une succession d'événements et de conjonctures historiques complexes. L'analyse des relations entre religion et politique peut offrir une perspective claire sur les conséquences négatives d'un phénomène qui mine, par des tactiques subtiles et trompeuses de manipulation de l'opinion publique, la démocratie et les structures de pouvoir. L'analyse des personnages clés du conflit Neamțu - Bănescu est donc réalisée par une approche équilibrée, spécifique à une analyse politique. Dans une société de plus en plus fragile et polarisée, il est nécessaire d'aborder les thèmes politico-religieux avec prudence et attention, avec lucidité et compréhension.

Un spécialiste en communication se référera à la théorie politique dans son analyse et ne se forgera pas d'opinion sur un cas de cette nature avant quarante-huit heures. La théorie politique est une branche de la philosophie qui étudie l'État, la gouvernance et les relations entre le gouvernement et les citoyens. Elle examine des concepts tels que le pouvoir, la légitimité, l'autorité, la justice et les droits de l'homme. Une discipline vaste qui couvre un large éventail de sujets, la théorie politique est pertinente pour la discussion d'aujourd'hui, car elle se penche sur la relation entre religion et politique, étant interconnectée avec l'examen du phénomène de la propagande politico-religieuse.

En ce qui concerne le cas Neamțu-Bănescu, l'analyse peut aider à identifier les motivations possibles, telles que l'intérêt personnel, l'ambition politique et les convictions idéologiques. Tout au long de ce processus analytique, on peut identifier les répercussions, telles que l'approfondissement de la polarisation de la société roumaine, l'augmentation de la radicalisation politique et la création d'un risque pour les institutions démocratiques. Une partie de l'analyse se concentrera également sur la comparaison des deux personnes en comprenant leur style de communication, leurs stratégies de manipulation et les réactions du public, afin de fournir une vue d'ensemble de la dynamique du conflit en question.

En conclusion, bien que les divergences entre Neamțu et Bănescu soient symptomatiques du phénomène de polarisation de la société, elles peuvent être résolues par le biais d'une communication politique plus honnête et équilibrée. Il est impératif d'identifier les sources qui affectent la perception publique et la crédibilité dans les domaines politiques et religieux, fondamentales pour déterminer le succès ou l'échec d'une campagne. Les deux parties sont invitées à surmonter leur propre Goliat intérieur et trouver une synthèse de leurs idées respectives pour construire une société forte, transparente et digne de confiance. Une approche honnête et équilibrée, qui intègre harmonieusement une panoplie de concepts de différentes théories et disciplines, peut constituer un point de départ pour construire une civilisation meilleure, qui respecte les valeurs du pluralisme, de la démocratie et des droits fondamentaux.

Bibliografie:

• ABROMEIT, J. (2018). Frankfurt School Critical Theory and the Persistence of Authoritarian Populism in the United States. In: Morelock, J. (ed.) Critical Theory and Authoritarian Populism. Pp. 3–27. London: University of Westminster Press. DOI: https://doi.org/10.16997/book30.b. 
• JOSÉ JAVIER OLIVAS OSUNA (2020). From chasing populists to deconstructing populism: A new multidimensional approach to understanding and comparing populism, Department of Political Science and Administration, National Distance Education University (UNED), Madrid, Spain; The London School of Economics and Political Science, UK. European Journal of Political Research  https://shorturl.at/tJV02
• SANDEL MICHAEL J. (1982). Liberalism and the Limits of Justice. ( 2nd Edition 1998). Cambridge University Press.
• MICHAEL FREEDEN, MARC STEARS (2013). The Oxford Handbook of Political Ideologies, Publisher: Oxford University Press.
• PETRU CREȚIA. Luminile și Umbrele sufletului, capitolul Dreptatea, ed. Humanitas,  2020, p. 49.
• Ibidem, capitolul Dezamăgirea, p.77.
• SCRUTON ROGER, Cultura modernă pe înțelesul oamenilor inteligenți, ed. Humanitas, (trad). I. Dragoș Dodu, 2017, p. 122.

Surse externe

• BRITANNICA, Left Wing, History & Society, britannica.com/topic/left
• Ibidem, Populism, History & Society, britannica.com/topic/populism
• Stanford Encyclopedia of Philosophy

Pictura: "David și Goliat" de Caravaggio, c. 1600 aici

Categories: communication, politics, theology

Genre: political analysis, opinion

Reading Level: Master's degree