Octav Băncilă- artistul lunii iunie

Octav Băncilă, născut la 4 februarie 1872, Botoșani, România, decedat la data de 3 aprilie 1944, București, România, a fost un pictor realist român, care a abordat tema socială din viața țărănimii în majoritatea operelor sale. Acesta s-a jucat cu mii de culori tari și puternice prin pânzele universului său, locuri în care îi regăsim fie pe vrednicii ciobani, cu ale lor oi, prin păduri ori prin câmpii, fie pe țăranii gospodari lucrând pământul, ori pe gospodinele vremurilor, care torc fuioarele, aduc apă de la fântână sau care se îngrijesc de pământ, cot la cot cu bărbații lor. 

Surprinzând neajunsurile timpurilor, fie prin mesele sărăcăcioase, fie prin ipostazele melancolice în care își prezintă personajele, marele artist Octav Băncilă ne arată astfel adevărata față a românului obișnuit, a românului chinuit de muncile grele, obosit de la atâtea supărări, sfâșiat de la atâtea griji și gânduri. Scene ce se pot regăsi și în tematica evreiască, de altfel, o tematică care imortalizează viața evreilor săraci din Iași și suferințele acestora, batjocora și hula pe care o îndurau, atrăgând prin intermediul acestor lucrări criticele și ura bogătașilor, evrei și creștini deopotrivă.

Timp de lectură: 3 minute

Cu toate acestea, Băncilă nu și-a schimbat poziția, realizând în continuarea carierei sale peste o sută de opere, în care putem vedea acele căruțe cu nomazi, care străbat munții, apele, cerurile și întinderile apelor, paleta de culori utilizată în această tematică fiind una dominantă albastră, cu întrepătrunderi de roșu închis și de mov. Acestea simbolizând admirația pictorului pentru oamenii săraci, dar totuși bogați sufletește, pentru cei care aparent nu își găsesc locul, dar au deja un loc în ochii creației, fiind precum acei copii ai cerului.

Observăm, așadar, cum acest mare artist a folosit munca sa pentru a-și arăta admirația și susținerea pentru cei nevoiași și disprețul față de evoluția politică și socială din România, tematica proletariatului devenind parte integrantă din creația artistului, începând cu anul 1905, primele lucrări "Muncitorul" și "Muncitor în repaus" fiind unele dintre cele mai bune din întreaga sa carieră, devenind astfel "Pictorul răscoalelor" de la 1907. Aici se mai poate adăuga, de asemenea, și tematica militară, prin mijlocul căreia Băncilă critică starea materială deplorabilă a armatei române, a armatei de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Acesta susținând următoarele: "Cred că artistul nu trebuie să îngroașe rândurile burghezimii. Cu alte cuvinte, socotesc că artistul nu are rolul să lucreze pentru plăcerea și distracția burghezimii, ci trebuie să urmărească un scop mai înalt, să cultive, să emoționeze, să influențeze într-o anumită direcție. Scopul suprem al artei picturale nu este să dai flori sau vederi frumoase pentru desfătarea ochilor celor bogați, pentru podoaba saloanelor. Prefer totdeauna pictura aceasta socială. Am socotit de datoria mea să mă ocup de pătura țărănească, din rândurile căreia am ieșit. Sunt idei care mă obsedează luni de zile, ani chiar, până când concepția se clarifică, se fixează definitiv. Realizarea merge atunci mai lesne." - Octav Băncilă, 1915.

Referințe: în  josul paginii ↓ Update: 30 noiembrie 2022

Secția: Portrete

Secția: Tradiție și Obiceiuri

Secția: Natură statică și Flori

Referințe:

wikipedia.ro

wikicommons.com