Somnifere, de Nicoll-Hellen

Clopote
Pulsând pe cerul inimii ferecate,
Din începutul vremurilor,
Un pianist dibace recita 𝐸𝑙𝑒𝑔𝑖𝑖 𝑑𝑢𝑖𝑛𝑒𝑧𝑒
de Rainer Maria Rilke
În sâmbăta anotimpurilor.

Un scaun nu gol,
Decorat cu iubire,
Din ulm –
Jumătăți de vise albe
Altele de supunere.

O chinuitoare iluzie,
O altă poveste de iubire
Aleargă sprintenă printre stânci,
Se risipește printre degetele mele.
Se scurge din noi nisipul gândurilor,
Agale pășim pe drumurile cărămizii.

Împletitune-am destinele,
Lângă pomii cu corole strivite aurii –
Ne zăresc ceasurile
Printre felinare, două obsesii freamătă străvezii.
Roșu e cerul acesta apatic,
Roșu de Bourboun,
Pe străzile unei iubiri îndepărtate
Se vede Cadrilaterul.

Un peisaj de iubire tomnatică
Înghețată în timp,
O gură întredeschisă
Umblă pe lângă buzele mele
Să aducă o ultimă mângăiere.

Clopotele
Tac
A amuțit pământul.
Ceară-și iubitul meu iertare,
În fața apelor vii,
Îmi plânge Sufletul.

O făptură ingenuă.
Abandonare.
Eu - fluture,
Metamorfoze,
Tu - un negustor de vise,
Al meu Narcissus, ceară-și iertare!

Tremur subtil încremenit de culoare
În decorul inimii mele
Un ocean de iubire,
Pe șezlongul tău,
Timpurile noastre unite - în uitare.

Cărțile suspendate în aer,
Papirusul nopții în cercuri,
În pergamentul de la miazăzi se păstrează
Istoria Șoptitorului.
O, obscuritate care se transformă în abur.
Între verde-portocaliu se împletesc cerul și pământul,
Apocaliptic se simte aerul.

Două vieți ținute pe o pană
un porumbel, o corvină, o stea căzând.
Halucinație!
Vise apusene, ba răsăritene –
În liniștea serii,
Separați - amândoi ne pregătim somniferele.

- Somnifere, Nicoll Hellen, 21 - 25 . 10 . 2023